Vreau ca soarele să strălucească. De ce apune? Soarele nu e un bec. Nu i se arde niciodată filamentul. Şi totusi ... apune ... odata cu inima mea. Vreau să îi simt portocaliul aprins bătându-mi prin vene. Vreau zile de 20 de ore şi nopţi albe. Vreau să învăţ să zbor şi să suflu toţi norii în univers. Vreau să alerg de nebun fără să ştiu dacă o să mă opresc pentru că nu voi mai avea vlagă sau o să mă opresc pentru că am ajuns la capătul pământului. Vreau să uit de toate răutăţile. Vreau să mă distrez cu prietenii mei. Vreau să uit zilele săptămânii. Vreau să concentrez razele solare în lentila ochelarilor mei de soare. Sunt îndrăgostit ... de vară. Chiar dacă îmi dă papucii in fiecare an, dar ... o iubesc. Şi aş putea să uit de ea, iubind o fată frumoasă. Mă mint. În chipul ei aş găsi aceeaşi vară ispititoare. Şi da, ar fi vară şi acum dacă aş avea ... o parte din soare.
17 comentarii:
mie imi place iarna foarte mult, dar articolul asta m-a dus profund cu gandul la vara si parca si eu imi doresc sa vina .. :D. felicitari
esti impresionant, serban !
da soniego, esti minunat! :D
@Anonim1 - ma bucur ca am reusit sa iti translatez sentimentele mele despre o viziune asupra verii din cadrul unui anotimp antitetic acesteia .. remarc ca devine tot mai frig din nou, asa ca stai pe aproape, s-ar putea sa mai urmeze astfel de scrieri. ;)) P.S. va rog, daca se poate, sa va si semnati; pentru anonimii de pe aici :D
@Anonim2, Stefan - mersi de "urari", sper sa va fac sa mai ziceti asta :P
o vara irecuperabila,unde indubitabil gandul alerga nesabuit la cea care a fost odata inimitabila iubire in care regaseai refugiul echivoc al anotimpului...
serban,un singur lucru pot spune:superb!
mersi mersi :D
si cred ca acelasi lucru pot spune si eu despre tine .. superb .
Marea deseneaza prin fiecare flux al ei zambetul de pe chipul nepatat al fiintei care a fost candva "unica" si "exorbitanta" iubire care renaste la fiecare rasarit de soare si se cufunda in mister odata cu eclipsarea razelor celui care a fost martorul unei iubiri efemere...
daca ne-am semna, nu ar mai avea acelasi farmec, e mult mai placut asa :) atat pentru mine cat si pentru tine.
pai faza e ca nu prea stim cu cine discutam .. d-aia ar trebui sa va semnati sau .. nu aveti curajul sa va afisati identitatea? :D
hm, nu neaparat. stii? imi place ideea asta abstracta de discutie. e un joc. pentru mine identificarea celor care isi spun parerile aici mi-ar fi inlesnit comunicarea directa cu persoanele respective, fiindca de exemplu la comentariile 7 sau 8 nu mai stiu Anonim "ce numar" esti. dar e ok oricum. respect decizia cititorilor. hai ca vad ca va place ideea asta, cu fata/vara si .. pentru ca tot vorbeam despre un joc, haideti sa facem unul. postati aici idei care sa vina oarecum in continuarea anterioarelor. un prim exemplu poate fi comentariul nr. 7 prin care cel/cea care a scris-o ma face sa zambesc si sa pot sa nu-mi pierd zambetul la reflux. astept pareri despre ideea mea sau .. direct povesti :D . Start.
da, o iubire efemera insa prinsa in trecut. in trecutul acela efervescent, care din cand in cand mai arunca cate o bula de oxigen spre prezent, si te face sa traiesti acea iubire. insa iubirea aceea a murit, si odata cu ea si speranta si increderea in toti.
pai comentariul nr.5 si 7 le-am dat eu,adica, Cristina.
Razele soarelui eclatant isi insusesc trepidant fiecare parte a trupului sau,acum ramas intins pe nisipul fin,unde doar o silueta imprimata inca fierbinte ii mai aminteste ca au fost un tot indisolubil...(Cristina)
ne intrecem in neologisme stupide pentru a ne exprima sentimentele starnite de o iubire idioata. oare chiar atat de mult poate sa insemne dragostea pentru noi? oare sunt de ajuns niste neologisme pentru a spune ce simtim, sau cu ajutorul lor chiar reusim sa ne oprimam sufletul de regretele provocate de acea iubire esuata? da, raspunsul este da. atat pentru mine cat si pentru tine, vad, neologismele asternute pe o pagina (fie ea si pe net) chiar ne elibereaza de sentimentele amare ce ne ingradesc sufletul cu atata reigurozitate.
da, ne ascundem des sufletul ranit in spatele unor randuri. da, poate ne eliberam prin asta. da, iubirea e idioata. ai mare dreptate in ceea ce spui, dar hai sa iti zic ceva: si dragostea e un neologism.
pentru ceilalti, puteti continua sa postati ideile voastre, si nu trebuie sa consultati un dictionar deschis aleatoriu de cateva ori inainte sa scrieti, fiti puri. limbajul se contureaza scriind, citind, simtind ...
Pagina 510,coloana 2,randul 42.Sinistru ca inca mai exista asternut cu cerneala neagra pe o pagina imaculata alaturi de altele din campul sau lexico-semantic,desi sufletul meu nu a cunoscut niciodata adevarata lui acceptie,ci doar rana incurabila,pe care a semanat-o cu atata grija ,dand nastere la o pasiune ucigatoare si bolnava pe care sunt condamnata sa o traiesc 24 de ore pe zi,7 zile pe saptamana,52 de saptamani pe an.(Cristina)
@Cristina data viitoare .. nu mai selecta Anonim, ci Nume/Adresa si completezi doar campul pentru nume. nu trebuie sa pui paranteza la fiecare comentariu ...
Trimiteți un comentariu