Vierme

Zac precum viermele nepotolit, deci nu zac, mă zvârcolesc. Închiderea ochilor mă poartă pe tărâmuri onirice. Simţindu-mă vierme, simt că locul ce-l posed acum găunos a devenit, transformându-l. Ţine de firea mea. Tot ce pot face e s-alcătuiesc alt complot împotrivă celorlalţi eu, căci suntem mulţi [zodia gemeni sinuoasă mai e ...] şi ne autodistrugem. Fără renghi îţi zic! Sinuozitatea m-apăsa şi-ntr-un vertij făr’ de evadare inexorabil m-aruncă. Nu-i de mirare că-n urma mea esenţa ambiguităţii se resimte, ceilalţi neputând-o clar adulmeca. Inspir redutabilul confort psihic obţinut dup-o prelungită masturbare psihică, putându-m-acum concentra asupra existenţialelor probleme, asupra studiului ambiguităţii indicelui ce se-nclină tot mai mult spre stânga: partea vicisitudinii, minciunii şi rebeliunii. E grav, tre’ să rezolv totul torturându-i gastric şi inebranlabil pe ceilalţi. Acei ceilalţi suspecţi de calm. Placiditatea-mi zburleşte sfredelii imuabili virgini şi inegali [ai podoabei capilare ...].

Poate c-ar fi fost mai bine-a fi fost un bonom om, credul şi cu un IQ sub nivelul mării. Ar fi fost mai simplu, n-aş mai fi fost mereu pe cale de a mă-neca-n întrebările fără răspuns sau cu prea multe sinuoase răspunsuri, n-aş mai fi avut somnul împovărat de problemele alunecării deloc duioase către somn, datorită gânditului şi imaginaţiei debordante.

Nasurile gumilastice devin, târându-se inebranlabil printre resturile de mâncare picantă şi ocârcă.
Îi zâmbesc cald reflexiei  mele din oglindă mare de pe holul mic,scobind gropiţele-n obrajii livizi sub sclipici, deşi zâmbindu-i acelui străin eu, ştiu că risc, acel animal putându-se  dezlănţui far’ că eu să-mi pot dori a-l opri. Mă fac că ninge, şi-mi plec privirea.
Şochez prin comportamentul meu ‘necizelat', 'de prea mult stat în prezenţa sexului masculin'? Naşpa, frate! În ei am încredere.

Degeaba-ncearcă a-mi lega de gât sfoara controlului, căci într-un monstru far’ d-empatie mă transform şi mă teleportez automat şi apatic cu independenţa-n lumea lui Sandrine. Adică tot a mea; acea onirică lume-n care nimic nu-i lentoric şi leneş, acolo unde anarhia domneşte. Anarhie, da,exact aşa cum e şi-n mintea mea ...