Prima zăpadă

Azi nu m-am simţit singur. Am fost eu. Am fost noi. Doar noi. Momente speciale contemplate de prezenţe infiltrate-n ale barului uşei balamale. Virgina ninsoare şi-a-ndeplinit făr' de ruşine fanteziile-i cu mine. El, frigul, doar extatic contempla şi din când în când adulat mai devenea, în speranţa că-l vom lăsa oamenilor a le trasa sângerândele urme pe lividele lor feţe.

Azi nu m-am simţit singur. Azi lumea nu mi s-a mai părut aşa amară. Am petrecut fortuit ziua cu tine, în tine, la tine ... M-am lăsat sedus de tine pentru prima oară, amanta tuturor mâine, iubita mea azi. M-am folosit de tine, inebranlabil convins că şi tu-i prinzi pe ceilalţi în mrejele prestidigitaţiilor scumpe ale tale, spălându-le impasibil creierii, purificându-i.

Azi nu m-am simţit singur. M-am înecat în marea de nea, am trecut în nefiinţă. Spiritu-mi uşor s-a ridicat, step dansând împiedicat. Fuzionarea noastră rafale de auster şi rece vânt a declanşat, înţepând încovrigatele şi ireverenţioasele urechi, zburârlind violent rebelii sfredeli şi căciulile ude ale trecătorilor uşor scandalizaţi.

Azi nu m-am simţit singur. Orgasmul ne-a ajuns la paroxism, îl înrămăm într-un rocambolesc aforism iar eu m-arunc în specificu-mi laconism. Laptele praf, un incomensurabil covor întins încă de nimeni lins, paragraf cu paragraf, fine poteci îşi creează-n tălpile-mi găunoase.

Azi nu m-am simţit singur ...