De ce?

De ce? De ce? Sunt singurul? De ce toţi mergeţi mâine la şcoală? De ce toţi învăţaţi? De ce vă e frică de rahatul ăla de test la chimie sau mate? De ce vă gândiţi la absenţe? De ce vreţi medie mare? De ce iubiţi printre ieşiri la tablă? Ieşiţi din tipare! Săriţi pe geam de la etaj! O să cădeţi în picioare! Trebuie doar să ştiţi ce vreţi. Fugiţi, cancelaria e aproape. Săriţi dintr-o mişcare gardul ăla mare cu sarmă-nghimpată. Ce dacă o să vă înţepaţi? Va trece. Alergaţi pe străzi! Fugiţi printre maşini. Strigaţi tare. Mergeţi spre gară. Luaţi trenul către Constanţa. Săriţi pe acoperişuri. Spargeţi ţiglele în iubire şi taiaţi-vă în tălpi. Dărâmaţi semafoarele care indică roşu. Schimbaţi semnele de circulaţie. Faceţi-vă insule din sensurile giratorii. Protestati în faţa primăriei!

Cereţi vacanţă de 6 luni şi weekenduri mai lungi. Aruncaţi-vă ceasurile cu alarmă. Spargeţi monitoarele şi televizoarele. Nu mai iubiţi în spatele unui ecran. Fiţi voi. Trăiţi-vă unii pe alţii. Zâmbiţi. Bucuraţi-vă. Faceţi poze. Spargeţi geamurile. Ascultaţi muzica. Creaţi muzică ... apoi mergeţi acasă şi spuneţi părinţilor ca v-aţi descurcat la test şi că totul e bine.