Goliciunea mă secatuieşte, mă sleieşte de puteri, mă domină si mă distruge. Mă cufund făr' să vreau în emfaza cotidiană, îmi reinventez fericirea zi de zi. Mă mai salvează ritmul alert de 4/4 cu bass-off beat şi cărţile-n care-mi cufund privirea cu nesaţ, ignorând tot ce-i in jur, ignorându-mă pe mine.
Nu-s un om cuminte, n-am fost şi nici nu voi fi. Sunt fericit, dar sunt gol şi neg tot timpul. Deci e fericire, e doar ignoranţă. Acea stare care-ţi suflă violent în faţă culoarea spelbului, care te face mereu un obidit, introvert şi taciturn, care trezeşte interesele unora şi persiflarea altora. Acea stare care te face s-adopţi irexpugnabil zeflemea, ascunzându-te dup-acea perdea de fum, cuie şi scrum. Am ales un alt drum, asta e exiguu, e antagonic ţie şi totodată desuet. Mi-e greu, m-ascund dup-o atitudine de cartier, după cuvinte de fier, dup-al parintelui adulter.
Sunt doar un trist obsedat de virgulă.
Simulacrul auster îmi intinde capcane-naintea paşilor. Cad. M-am obişnuit, mă ridic de fiecare dată şi paşesc prudent acum, purtând cu mine-un invizibil vademecum. O furtună trece, alta vine impasibil către mine. Foarte bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu