Trei minute

 

Calcaneul meu atinge sfera vidată a sentimentelor ei. Transparența prinde culoare. Ringul rectangular se sparge în contururi oarbe. Pășesc pe nori. Limita n-o cunosc. Aici, sunt eu. Aici, și ea, părând că silueta-i e sculptată-n forma unui androgin sedat celest de neajunsurile-i terestre. Părtașă la incest, căci soarele face dragoste cu luna pictându-i placid profilul feței. Pe pielea ei, cerul și stelele se iubesc...


Două minute. Tremur, alunecând pe norul ăsta. Dans sublim. Atingerea animă perfecțiunea. Respir greu, cu înghițituri mari de aer. Corpul își desfășoară haotic procesele. Dragostea e mereu inoportună trupului. O singură parte se bucură de ea, buzele. Simbioză...

Un minut. Inima mea se transformă într-un orologiu. Secundele mă izbesc neurotic în piept. Îmi controlez pașii. Închid ochii. Miros abanosul din părul ei. Timpul se-nfige în mine. Mă fluidizez, rănit de cioburile clepsidrei din corpul meu. Printr-o mișcare repulsivă, acul ce indică minutele mă face să cunosc limitele. Acordurile mor subit. Am căzut ...