Sunt atât de obosit încât ... încât am un atuu: gândesc aiurea.
"Te invit pe autostrada viselor mele, acolo unde scurt-metraje nu există, iar timpul stă pliat între cer şi asfalt. Încins, cu motorul stins, navighez pe banda cu bomboane colorate. Descălţă-te, lasă-mă să-ţi sărut gleznele şi accelerează. În felul acesta timpul ce evadează prin micile exfolieri ale cerului nu ne va prinde ... probabil niciodată."
Mi-e somn. Ghilimelele mă-sii. Noapte bună.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu