joi, 27 ianuarie 2011

Spasm

Cristina, plecat-ai, un dor mă apasă
Îl văd prin jaluzele pe bunicu', la coasă
Bunica-n fotoliu, vrea rana să-mi coasă
Ei nu ştiu de gheţarul din mine, de marea crevasă
Ei nu ştiu c-am dragoste printre particule de H2O îngheţate
Ei nu ştiu c-am nopţi cu vise furate şi vaze sparte şi flori nespălate
Petale pătate şi spini plini de sânge, desprinşi din globul meu ocular
Şi ţigări parfumate, dar cu miros bizar
Şi clape de pian sub pernă mea ce-mi place să cred că-i turcoaz
Am vise măreţe pe la edituri, cu tipi duri
Scriu între pereţii mei albi, fac haz de necaz
Dar dacă-i aşa de ce să-i las albi?
Caloriferele strigă: "vopseşte-i cu poeme boeme!"
Le ascult, două iniţiale, “C.F.”, trec la teme
Dar vai, ea e blondă şi fulgii zăpezii o ştiu
Era cam pe-acum şi-mi răspundea fistichiu
"Sunt fericită că trăiesc" şi-altceva nu mai ştiu
A, ba da, veneam la şcoală devreme, nu ca acum de târziu
Fugeam de ecuaţii cu ea ca să fiu
Mă-mpiedicam de lambriuri ce mă-nvaţau să mă port decent
Dar decenţa mea era-ntrun gând permanent
Transformat în păpădii pierdute în vânt de mai-iunie
Am găsit dragoste pentru tine până şi pe felia mea de pâine
Zbor pe caldarâmuri mânjite de unt
Mă-nec deşert sperând sa te-aud
La dracu, rimez iar, nu vreau control
Vorbeşte haosul din mine, un fluture bate din aripi
Şi porneşte tornada-n Canada, vreau să ţipi
Că ea vine la mine lăsând bule albe-n Atlantic
Pare ciudat, sunt -8 grade, renaşte-un gând antic
Promit să îi iau lu' bunicu' coasa din mână
Să merg să botez lumea asta păgână
Iar pe bunica s-o las să se uite pe Acasă la plasmă
Să-mi cos singur fâşiile cavităţii toracice
Da'-mi trebuie aţă s-ajung să mă cos de pământ
Cam până în Franţa, la Brest, c-apoi mă opresc
Să beau un latte macchiato, chiar de nu e specific locului
Dar ţin să specific că n-o să stau să zăbovesc
Continui să croşetez şi să mă cos de vânt
Să sar peste-o urmă morbidă de salivă
Şi cu puţin noroc dacă soarele are iniţiativă
O să ne-ntoarcem pe jos, culegând fosile marine
Că mai apoi să bem ceva la Olimpia, sub Tâmpa
Privim câte-un meci, comandăm iluzii, plătesc eu
Doar fi-mi mină-n creionu' cu care-mi scrie tâmpla
Şi rimă-n amonte mereu, mereu, mereu...

1 comentarii:

Anonim spunea...

genial, să-mi baaaaag ....

ghiceşte-mă! :D

Trimiteți un comentariu